logo bun
logo

Fundatia „Profesor GEORGE MANU”

Adăugat de Cristian Bucuroiu

0 recenzii

Listat în Fundatii

  • Strada Austrului 12, București, România
  • 0040-(0)21-2522041
Persoana de contact: Cezarina Condurache
Telefon aditional: 0040-(0)21-2522041
Fax: 0040-(0)21-2522041

24 Iunie 2015 – Sfinţii Închisorilor la Sighetu Marmaţiei

Seria de conferinţe „Sfinţii închisorilor, sfinţii de lângă noi” a ajuns şi la Sighetu Marmaţiei la începutul lunii iunie. Conferenţiarii noştri au fost sociologul şi scriitorul Ciprian Voicilă şi Părintele Marius Vişovan. Cei doi au încercat prin discursul lor să aducă în atenţia publicului figuri mai puţin cunoscute din rândul pătimitorilor din temniţe.

Regimurile de dictatură care au lovit România secolului trecut au umplut pământul românesc de jertfe. În cazul Sighetului un astfel de loc este Cimitirul Săracilor – locul în care odihnesc trupurile foştilor deţinuţi politici exterminaţi în închisoarea Sighet. Aici se află trupul primului martir anticomunist maramureşean Lică Popşa prea prin cunoscut în afara Sighetului deşi el este un martir al întregului neam românesc.

Ani de-a rândul s-a vorbit generic despre sfinţii temniţelor comuniste ignorându-se numele celorlalţi sfinţi, martiri şi eroi pătimitori sub regimurile carlist şi antonescian şi s-au vehiculat în general un set „standard” de nume care au devenit arhicunoscute: Valeriu Gafencu, Costache Oprişan, Gheorghe Calciu, Ilie Lăcătuşu.

Ei au devenit simbolul luptei pentru recunoaşterea şi canonizarea sfinţilor din închisori. Alături de ei au fost însă alte mii și zeci de mii de pătimitori pe care a sosit vremea sa îi scoatem din uitare și să îi pomenim acolo unde le cunoaștem numele și mai ales să îndemnăm tinerii să îi recunoască ca repere morale şi de demnitate într-o societate care îşi pierde zilnic moralitatea şi demnitatea. Cunoscându-i pe ei, pe seniorii supravieţuitori ai regimurilor de opresiune facem cunoştinţă cu însăşi demnitatea neamului nostru. Prin exemplul suferinţei lor învăţăm să coborâm credinţa din minte în inimă şi să o trăim.

În toate regiunile ţării există mormintele lor, există monumente în memoria lor, există încă supravieţuitori ai temniţelor. România a avut şi are eroi iar eroismul este una din treptele drumului către sfinţenie. Tinerii din fiecare oraş şi regiune ar trebui să fie ghidaţi către şi de exemplu acestor sfinţii care se află la propriu lângă ei – în timp şi în spaţiu. Sunt alături de ei geografic prin faptul că osemintele şi mormintele lor sunt aproape, dar sunt aproape şi de perioada în care trăim noi, de viaţa noastră de zi cu zi. Nu sunt nişte sfinţi din categoria cuvioşilor trecuţi la Domnul cu secole în urmă. Ei sunt contemporani cu bunicii, părinţii noştri, chiar şi cu noi. Aceşti sfinţi de lângă noi provin mulţi din rândul mirenilor, au avut familii, copii, servicii. Sunt sfinţii care ne apropie şi pe noi de sfinţenie făcând-o mai accesibilă pentru noi cei care – asemenea lor – trăim în societate şi nu în asceză monahală.

Conferinţa de la Sighet a fost un adevărat exemplu de românism şi ecumenism. Nu în sensul peiorativ special vehiculat în ultimii ani pentru a crea şi mai multe falii între români, ci în sensul trăirilor de fraternitate românească din temniţele comuniste. Ortodocşi şi greco catolici şi-au cinstit împreună martirii care împreună pătimitori au fost în temniţe.

Mulţumim colectivului Radio Sighet pentru colaborare şi amabilitate. Mulţumim doamnei Melania Riţiu şi domnului Petru Codrea – seniorii noştri maramureşeni care au participat la conferinţă.

Cezarina Condurache

24 Iunie 2015 – Troiţa de la Caracal

În ziua Pogorârii Sfântului Duh, cu binecuvântarea P.S. Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor şi cu sprijinul Părintelui Ionuţ Coconu a avut loc sfinţirea unei noi Troiţe ridicate de Fundaţia George Manu. De această dată ea a fost înălţată în memoria martirilor caracaleni întemniţaţi, persecutaţi şi executaţi în perioada comunistă.

Troiţa amplasată în centrul oraşului Caracal, în curtea Bisericii Sfânta Treime, a fost sfinţită în data de 31 mai 2015.

Un sobor de preoţi, în frunte cu P.S. Sebastian, au săvârsit Sfânta Liturghie în cadrul căreia au pomenit numele foştilor deţinuţi politici anticomunişti. La finalul ei, Troiţa a fost sfinţită în prezenţa unui număr mare de participanţi. Alături de enoriaşii parohiei şi de alţi caracaleni, au particpat şi numeroase rude ale celor pomeniţi, venite special pentru a cinsti memoria înaintaşilor lor.

Când fiara roşie bolşevică a tulburat hotarele şi sufletul ţării, suflând pretutindeni cu temniţe şi moarte, sute de mii de români s-au ridicat în apărarea neamului. Fiecare dintre ei s-a ridicat din locul său şi a luptat după puterile sale: partizanii, în munţi, preoţii, în altare, cu armele credinţei, credincioşii, în sate, împotriva colectivizării sau în oraşe, împotriva ateizării.

Câteva figuri luminoase ale acestei lupte a binelui împotriva răului sunt legate de oraşul Caracal. Intre numele deja cunoscute amintesc pe Doctorul Dumitru Uţă, Sofica Cristescu Dinescu, Colonelul Ion Uţă, ziaristul Bunei Vestiri Ion Diaconescu, poetul Virgil Carianopol etc. Intre cei necunoscuţi celor mai mulţi dintre dvs. merită să-i menţionez pe avocatul Ion Druiu (12 ani temniţă), profesorul Gheorghe Ciurel (11 ani temniţă) sau Petre Zegheanu (7 ani temniţă).

Troiţa este închinată şi tuturor oponenţilor regimului comunist care au trecut prin lagărul de la Caracal în cursul anului 1945. Acest lagăr, amplasat la 9 km de oraş, în localitatea Romula, a fost întemeiat de statul român în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru internarea prizonierilor ruşi şi a membrilor Partidului Comunist. In anul 1945, din martie până în septembrie, au fost internaţi în acest lagăr aproape 2000 de persoane considerate periculoase de noul regim instalat la cârma ţării. Comuniştii au închis aici, în condiţii de exterminare, mare parte din intelectualitatea interbelică: avocaţi, industriaşi, medici, ingineri, preoţi, învăţători etc. Lagărul avea şi o secţiune pentru femei.

Profesorul Onisifor Ghibu a fost un locatar de bază al lagărului, aflându-se aici din aprilie şi până în septembrie 1945, jurnalul său zilnic ţinut la Caracal a văzut lumina tiparului sub numele „Caracal 1945 – Zile de lagăr”. Prin chinurile lagărului Caracal au trecut: Petre P. Panitescu, Emil Haţieganu, Constantin Balmuş, Gheorghe Ciorogaru, Bartolomeu Anania, Plautius Andronescu, Pr. Ioan Bardaş, Ion Petrovici etc.

Astăzi, lagărul Caracal nu mai există. Nicio urmă, nicio piatră nu a fost lăsată în urma lui. Comuniştii au dărâmat tot lagărul şi au nivelat terenul pentru ca istoria să rămană îngropată acolo odată cu nedreptăţile ei. Troiţa de la Caracal stă astăzi mărturie şi pentru acest segment de istorie românească aducând o picătură de dreptate şi de aducere aminte pentru pătimitorii ştiuţi şi neştiuţi ai Caracalului.

Cezarina Condurache

24 Iunie 2015 – Mânăstirea Tuturor Sfinţilor Români Poarta Albă – Galeşu

Mânăstirea Poarta Albă Galeşu, ctitorită de Părintele Iustin Pârvu în 2012, şi-a sărbătorit în luna iunie ambele hramuri – al Paraclisului deja construit, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (1 iunie) şi al viitoarei Mânăstiri, Duminica Tuturor Sfinţilor Români (14 iunie).

Mânăstirea, aflată pe fostul amplasament al lagărului de exterminare de la Galeşu este a doua mânăstire din ţară închinată luptei, suferinţei şi biruinţei neamului românesc în temniţele comuniste, după cea ridicată pe Râpa Robilor de la Aiud.

În 14 iunie 2015 sărbătoarea a fost deplină la Poarta Albă, punându-se piatra de temelie la Mânăstirea cea Mare cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor Români. Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a sfinţit fundaţia noii Mânăstiri, fixând piatra şi crucea de temelie. A urmat Sfânta Liturghie Arhierescă şi parastasul în memoria părintelui Iustin Pârvu şi a tuturor robilor pătimitori ai Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Sutele de participanţi la sărbătoare s-au închinat pe tot parcusul zilei în faţa crucii de temelie amplasată pe locul în care va fi zidit altarul noii Mânăstiri. Aşa cum ne-a cerut Maica Stareţă Eleodora, crucea simplă din lemn de brad a fost obolul nostru pentru lucrarea duhovnicească căreia i s-a pus început bun în 14 iunie şi îi multumim şi pe această cale că ne-a dat şi ne dă posibilitatea să ne apropiem tot mai mult sufleteşte şi duhovniceşte de Robii Canalului.

Aceşti sfinţi ai temniţelor şi lagărelor sunt cea mai recentă categorie a Sfinţilor Români. Spre marea noastră bucurie, acesta a fost şi mesajul Î.P.S. Teodosie în cuvântul său de învăţătură:

„Duminica Tuturor Sfinţilor Români ne-a adus aici să punem piatră de temelie unei noi Biserici, o Biserica simbol, pentru toţi cei ce au suferit la Canal. Mânăstirea acesta este închinată tuturor celor ce au pătimit în muncile Canalului şi în barăcile care au fost pe locurile acestea.

Sfinţii români sunt cu adevărat floarea cea aleasă a neamului nostru. Ei sunt semenii noştri mai mari care s-au nevoit ca şi noi, aici, pe pămant, dar au fost înţelepţi, au vegheat, s-au rugat, au avut mintea la Cer, au avut dragoste de Dumnezeu mai mult decât de ei înşişi şi de ce se afla în lumea aceasta…

Unii dintre ei s-au sfârşit aici, alţii dintre ei s-au sfârşit de îndată ce-au ieşit de aici. Şi iată, şi ei fac parte dintre mărgăritarele neamului românesc, dintre Sfinţii Români, după dragostea Lui Dumnezeu şi după bunăvoinţa Sa. Vor fi sfinţi şi dintre ei, cei ce-au pătimit la Canal sau în diferite temniţe sau în deportări şi locuri de pribegie. Sfinţii Români ne cheamă pe noi să le urmăm pilda credinţei. Ne cheamă să le fim cu adevărat următorii lor. Ei ne-au arătat calea către cer, ne-au arătat voia Lui Dumnezeu, ne-au arătat ce însemnează curajul creştinesc, ce însemnează credinţa care e comoara sufletului.. „

Rugăciunea vie pentru Sfinţii Români, rostită de Î.P.S. Teodosie, la Poarta Albă în Duminica Tuturor Sfinţilor Români – 14 iunie 2015:

„Sfinţilor ai Lui Dumnezeu care sunteţi din neamul nostru şi care pe pământ aţi pătimit şi v-aţi jertfit şi v-aţi dăruit şi Lui Dumnezeu şi semnenilor, ajutaţi-ne şi pe noi să ne dăruim Lui Dumnezeu şi semenilor de aici, dar ajutaţi-ne să vă urmăm în credinţă, în rugăciune, în dragoste şi în sfinţenie, ca să luăm şi noi ofranda cea bună, la vremea cuvenită, a cununei vieţii celei veşnice. Şi să ne sălăşluim şi noi împreună cu voi în latura viilor, în Raiul desfătării, în locul de odihnă, de bucurie şi de fericire unde Tu, Hristoase, străluceşti ca soare al dreptăţii, ajută-ne şi îmbracă-ne şi pe noi în haina ca să strălucim şi noi între sfinţii Tăi. Amin.”

Adaugă recenzia ta

Please login or register to add your review.

1996 - 2020 Copyright © Romanian Yellow Pages. Toate drepturile rezervate S.C. INFO PAGES S.R.L.
Sari la bara de unelte