Ophtamax

Consultaţii oftalmologice

Prescripţii de ochelari şi lentile de contact.
Examen biomicroscopic al polului anterior şi al fundului de ochi.
Masurarea tensiunii intraoculare.

Servicii Unice in Prahova

Măsurători de înaltă precizie cu IOL MASTER
Ecografie oculară mod B
Topografie corneană
IOL Master
Biometria este procesul prin care se calculează puterea cristalinului artificial caretrebuie implantat în ochiul pacientului operat de cataractă.
Dacă pacientul are o cataractă foarte avansată, probabil că va fi extrem de fericit după operaţie indiferent ce ochelari va trebui să poarte postoperator; dacă însă este un pacient care are pretenţii mai mari şi doreşte să aibă cel mai bun cristalin posibil care să îi asigure o vedere cât mai bună fără ochelari de distanţă sau doreşte un cristalin multifocal care să îi assigure o vedere foarte bună fără ochelari atât la distanţă cât şi de aproape, atunci biometria precisă este extrem de importantă.

Majoritatea clinicilor din România care operează cataracta folosesc biometria ultrasonica, dar s-a constatat că, fiind o metodă de contact în care o sonda cu ultrasunete este aplicată pe ochiul pacientului, este posibil ca în funcţie de operator şi pacient să apară erori în măsurători.
Astfel a apărut conceptul de biometrie optică, în care se folosesc lasere pentru măsurători şi este evitat contactul cu ochiul pacientului.

Noi am achiziţionat sistemul IOLMaster dezvoltat de firma Zeiss, care a reprezentat o revoluţie şi care este ‘gold standard’ în precizia biometriei în întreaga lume.
De remarcat că biometria optică nu se poate aplica în toate cazurile, cataractele foarte avansate neputând beneficia de această metodă şi în acest caz se face biometrie ultrasonica.

Ecografia oculară în mod B
Este extrem de utilă atunci când, din cauza unor opacităţi (leucoame corneene, cataractă avansată, hemoragii intraoculare), nu se poate efectua fundul de ochi.

Ea poate depista o serie de afecţiuni, unele extrem de grave şi care pot reprezenta urgenţe oftalmologice sau pot evita surprize neplăcute atât pentru pacient cât şi pentru doctor după operaţia de cataractă.

Practic, nici un pacient cu cataractă avansată la care nu se poate efectua fundul de ochi nu ar trebui sa fie operat fără o ecografie în mod B.

De remarcat că deşi ecografia în mod B poate depista multe afecţiuni (dezlipiri de retină, hemoragii etc.), există şi afecţiuni ale retinei sau nervului optic care nu pot fi depistate şi care vor fi diagnosticate numai după chirurgia cataractei sau eliminarea altor opacităţi din axul optic.

Topografia corneeană
Topografia corneeană, cunoscută şi sub numele de fotokeratoscopie sau videokeratografie, este o tehnică imagistică neinvazivă avansată care aduce cele mai detaliate informaţii despre forma (curburile) corneei.

Topografia corneei este deosebit de importantă deoarece corneea are peste 70% din puterea de refracţie a ochiului.
Harta tridimensională a suprafeţei corneene este utilă oftalmologului atât în diagnosticarea, cât şi în tratarea unui număr mare de afecţiuni (indispensabilă pentru diagnosticarea keratoconusului).

Procedura durează doar cateva secunde şi este complet nedureroasă.

OCT (Tomografie în coerenţă optică)
• Ce este OCT?
• Care sunt avantajele OCT?
• OCT în afecţiuni maculare
• OCT în glaucom

Ce este OCT?
OCT este o tehnică de înaltă rezoluţie, capabilă să obţină o scanare obiectivă, cantitativă a papilei nervului optic, maculei (zona cea mai importantă a retinei, resposabilă de vederea centrală) şi regiunii din jurul papilei, folosind principiul interferometriei în coerenţă joasă.
Principiul OCT este analog echografiei, diferenţa fiind că foloseşte lumina în locul ultrasunetelor.
Care sunt avantajele OCT?
• Imagini ‘live’ la o rezoluţie foarte bună (sub 10μ)
• Imagini instantanee, directe ale morfologiei ţesutului
• Pacientul nu necesită pregatiri speciale, doar eventual dilatarea pupilei
• Nu se folosesc radiaţii ionizante ca în cazul altor tehnici imagistice
• Aparatul nu este niciodată în contact cu ochiul pacientului

OCT în afecţiuni maculare
OCT este util în diagnosticarea şi urmărirea în timp a bolilor maculare:
Degenerescenţa maculară legată de vârstă
Degenerescenţa maculară legată de vârstă este cauza principală de pierdere severă a vederii centrale la pacienţii în vârstă de peste 50 de ani.
Exista doua forme ale bolii: exudativă (umeda) – cu evoluţie rapidă şi pierdere severă a vederii – şi forma atrofică (uscată) – cu evoluţie lentă, în ani de zile.
Forma umedă beneficiază de tratament (injecţii intravitreene cu Avastin), care este cu atât mai eficient cu cât este făcut mai precoce în cursul bolii.
OCT-ul permite diferenţierea acestor două tipuri de boală şi dă posibilitatea intervenţiei rapide cu tratament pentru stoparea evoluţiei afecţiunii şi în unele cazuri recuperarea parţială a vederii pierdute.
Edemul macular de diverse etiologii (diabet zaharat, tromboză de venă sau de ram venos retinian etc.)
Edemul macular clinic semnificativ poate să apară la pacienţii cu diabet zaharat indiferent de stadiul retinopatiei diabetice.
Este foarte important să fie diagnosticat şi tratat la timp pentru ca în felul acesta pacientul beneficiază de recuperarea vederii – care altfel poate fi iremediabil afectată.
OCT permite diagnosticarea edemului macular, dar şi cuantificarea acestuia – permiţând astfel urmarirea evoluţiei afecţiunii sub tratament (fotocoagulare laser, avastin, triamcinolon).

Corioretinita seroasă centrală
Corioretinita seroasă centrală este o afecţiune ce apare în special la barbaţii tineri (30-50 ani) şi se manifestă prin modificări la nivelul vederii centrale (vedere deformată, înceţoşată etc.) din cauza acumulării de lichid subretinian la nivelul maculei. Este o afecţiune cu evoluţie autolimitantă, care însă poate recidiva sau se poate croniciza. În aceste situaţii poate determina modificări permanente ale vederii centrale.
OCT permite diagnosticarea exactă a afecţiunii şi urmărirea evoluţiei prin măsurarea lichidului acumulat subretinian.

Membrana epimaculară:

Gaura maculară:

OCT în glaucom
Ce este galucomul?
Glaucomul este o afecţiune oculară care se caracterizează prin pierdere ireversibilă a stratului fibrelor nervoase retiniene (RNFL) şi a stratului celulelor ganglionare, având ca efect modificările tipice ale câmpului vizual (CV).
Modificările morfologice sunt apreciate clinic (în cursul examinării fundului de ochi) prin evaluarea papilei nervului optic şi RNFL, dar este o evaluare subiectivă ce diferă mult în funcţie de examinator.
Evaluarea papilei nervului optic prin examinare directă sau fotografii stereoscopice este subiectivă şi prezintă variaţii mari chiar şi între examinatori experimentaţi.
Ce investigaţii sunt necesare la pacienţii cu glaucom?
Câmpul vizual computerizat este utilizat pentru a estima defectul funcţional produs de glaucom, dar este un test care necesită cooperare din partea pacientului şi poate suferi variaţii de la o examinare la alta.
Studiile au demonstrat ca pana la 50% din fibrele nervoase ale nervului optic pot fi distruse în momentul apariţiei primelor modificări de camp vizual.
Grosimea RNFL şi caracteristicile papilei nervului optic pot fi determinate obiectiv prin dispozitive moderne: OCT(Optical Coherence Tomography), HRT (Heidelberg Retina Tomography), GDx (Polarimetrie laser).
In ce situaţii este util OCT-ul în glaucom?
1. Confirmarea sau infirmarea diagnosticului de glaucom la pacienţii cu suspiciune de glaucom.
2. Stabilirea diagnosticului de glaucom sau hipertensiune oculară la pacienţii care au tensiune oculară crescută (nu toţi pacienţii care au tensiune oculară crescută au glaucom şi nu toţi necesită tratament antiglaucomatos).
3. Monitorizarea pacienţilor cu glaucom pentru a aprecia dacă tratamentul este eficient.
OCT-ul sesizează precoce o eventuală progresie a bolii sub tratament şi necesitatea modificării terapiei cu scopul de a stopa pierderea ireversibilă de fibre nervoase la nivelul nervului optic.

OCT de nerv optic in glaucoma.

Soluţii Refractive: VISIAN ICL

Corecţia viciilor de refracţie
Avantajele Visian ICL

Ce înseamnă un viciu de refracţie: înseamnă că există o neconcordanţă între puterea de refracţie a tuturor mediilor transparente ale ochiului (cornee, umoare apoasă, cristalin, vitros) şi lungimea ochiului astfel încât la ochiul miop focalizarea razelor se face înaintea retinei, la hipermetrop în spatele retinei iar la astigmat focalizarea se face nu într-un punct ci pe o elipsă.
Deoarece nu putem modifica lungimea ochiului, ca să corectăm viciul de refracţie trebuie să modificăm puterea de refracţie a mediilor transparente – adică să introducem o lentilă cu putere pozitivă, negativă sau cilindrică. Această lentilă poate fi într-o ramă de ochelari, într-o lentilă de contact, modificarea puterii unei lentile naturale (corneea sau cristalinul) sau introducerea unei lentile intraocular

Care sunt alternativele pentru un pacient cu un viciu de refracţie şi care nu mai vrea sa poarte ochelari?
În funcţie de vârstă şi viciul de refracţie, există mai multe metode de corecţie:

La pacienţii sub 35 de ani care nu pot fi corectaţi cu laserul excimer (fie din cauza dioptriilor prea mari, fie din cauza corneei prea subţiri) se recomandă cristalinele fakice. Este vorba de nişte lentile care se implantează în interiorul ochiului, fără îndepărtarea cristalinului natural.
Aceste cristaline fakice sunt de mai multe tipuri, în funcţie de locul în care sunt poziţionate în interiorul ochiului:

în faţa irisului, cu fixare chiar de iris (tip iris-claw); aceste cristaline necesită de multe ori o incizie mare prin care se introduc; astfel se poate adauga un astigmatism indus chirurgical; când peste zeci de ani pacientul va avea cataractă, operaţia de cataractă va necesita extragerea lentilei iris-claw tot printr-o incizie la fel de mare; astăzi operăm cataracta prin incizii de 1.8-2.4 mm, probabil peste zeci de ani incizia pentru cataracta va fi si mai mica, dar lentila iris-claw se va extrage tot pe o incizie de 5-6 mm
în camera anterioară (tot în faţa irisului) dar cu fixare în unghiul camerular; aceste cristaline au marele dezavantaj că produc în timp o rata mare de pierdere a celulelor endoteliale ale corneei (stratul intern al corneei care este decisiv în asigurarea transparenţei corneei).
Din acest motiv, pacienţii care primesc acest tip de cristalin trebuie să fie urmăriţi anual prin măsurarea celulelor endoteliale. În cazul în care pierderea acestor celule este prea mare se recomandă îndepărtarea cristalinului (lentilei) din interiorul ochiului. Cristalinele de acest tip au o reputaţie extrem de proastă printre oftalmologi, toate modelele apărute de-a lungul timpului au fost retrase de pe piaţă şi numai recent firma Alcon a introdus un model care pare să aibă rezultate favorabile în studii.
Nu există studii mai vechi de 5 ani cu acest tip de cristalin şi recent Alcon a mărit limita de densitate a celulelor endoteliale impusă pacientului pentru a putea fi operat cu acest tip de cristalin.
în spatele irisului ( lentilele Visian ICL); acestea au marele avantaj că nu afectează numărul de celule endoteliale.

La pacienţii de peste 35-40 de ani, indiferent de mărimea viciului de refracţie, se recomandă înlocuirea cristalinului natural (chiar dacă este transparent) cu unul artificial multifocal. Procedura poartă numele de clear lens exchange (CLE). Intervenţia chirurgicală este identică cu cea efectuată la pacienţii cu cataractă, singura diferenţă fiind că se extrage un cristalin transparent în locul unuia opac, aşa cum se întâmplă la pacienţii cu cataractă.
De ce această metodă se recomandă în special peste 40 de ani: un pacient sub 40 de ani are în general o acomodaţie utilă (în afara ochelarilor de distanţă nu necesită şi ochelari de citit) înlocuindu-se cristalinul natural cu unul artificial acesta din urma trebuie să compenseze atât puterea cât şi acomodaţia şi cristalinele multifocale actuale, în anumite cazuri sunt dezamăgitoare pentru pacient; peste 40 de ani privilegiul acomodaţiei este pierdut şi dacă pentru distanţă pacientul este adus la 0 dioptrii, pentru aproape trebuie să folosească ochelari sau să accepte limitările cristalinelor multifocale

Avantajele Visian ICL
Lentilele intraoculare Visian ICL reprezintă una dintre cele mai moderne tehnologii în corecţia viciilor de refracţie:

Calitatea vederii este foarte bună deoarece, spre deosebire de tratamentul Laser (LASIK, PRK), zona optică este cea normală a ochiului şi deci mult mai mare decât în cazul ochilor supuşi tratamentului Laser – din această cauză nu sunt prezente halouri şi glare care la tratamentele laser, în special la dioptrii mari, sunt posibile şi nu pot fi prevăzute iar corecţia este dificilă.
Biocompatibilitatea: materialul din care sunt confecţionate lentilele (colamerul) este un copolimer al colagenului care nu este perceput ca şi corp străin de către sistemul imun al organismului uman
Versatilitatea: permite corecţia unei game mari de vicii de refracţie, inclusiv valori mari care nu pot fi rezolvate prin procedura laser (LASIK, PRK) sau la pacienţii cu cornee subţire la care de asemenea tratamentul laser nu se poate efectua.
Comfort pentru pacient: o dată ce lentila a fost introdusă în ochi, nu mai este nevoie de alte măsuri de îngrijire ca în cazul lentilelor de contact.
Siguranţa: au fost implantate pana în prezent peste 55000 de lentile Visian ICL în intreaga lume care au dovedit un profil de înaltă siguranţă.
Plasarea lentilei se face în interiorul ochiului, fiind astfel invizibilă pentru pacient şi pentru cei din jur (spre deosebire de lentilele cu fixare iriană la care uneori este perceput un reflex de lumină ce vine din ochiul pacientului; în fapt, lentilele Visian sunt greu perceptibile şi pentru un oftalmolog ce examinează pacientul la microscop, dacă nu a fost avertizat).
Reversibilitatea metodei: lentila este făcută să rămână în interiorul ochiului permanent. Dacă însă, din anumite motive se consideră necesară îndepărtarea ei, acest procedeu se poate efectua foarte simplu. În cazul procedurilor cu laser excimer corneea este modificată ireversibil, dacă apar ectazii acestea duc la un astigmatism neregulat ce se poate corecta numai cu lentile de contact rigide; dacă se înlocuieşte cristalinul.
Recuperarea vizuală este extrem de rapidă. Încă de a doua zi recuperarea este totală şi ochiul este comfortabil. La tehnicile laser de tip ablaţie în suprafaţă (LASEK sau PRK) pacientul poartă o săptămână o lentilă de contact şi ochiul este destul de dureros cu lacrimare si fotofobie; tehnicile tip LASIK asigură o recuperare rapidă dar nu sunt recomandate celor ce practică sporturi extreme sau de contact
Nu determină sau agravează ochiul uscat – prin secţionarea terminaţiilor nervoase din cornee, procedurile laser sunt contraindicate la cei cu sindrom de ochi uscat
În ce constă intervenţia chirurgicală de implantare a unui Visian ICL?
Dacă vă descurcaţi în limba engleză, considerăm că sunt edificatoare următoarele materiale video:

www.eyemaginations.com
www.visianinfo.com/html/icl-eye-surgery.html
www.visianinfo.com

Ghidul pacientului cu keratoconus
• Introducere
• Transplantul de cornee
• Evolutivitatea keratoconusului. Crosslinking
• Metode de îmbunătăţire a vederii. Oferta Ophtamax
Dacă sunteţi un pacient cu keratoconus şi doriţi să aflaţi mai multe despre strategia tratamentului acestei maladii dar în termeni cât mai simpli, atunci acest text vă poate fi util.
Principiul pe care se bazează această strategie este că trebuie evitată cât mai mult posibil transplantarea de cornee şi că ţinând cont că cei mai multi pacienţi sunt tineri şi activi profesional trebuie căutate soluţii auxiliare care să le asigure o stabilizare a evoluţiei şi o vedere cât mai bună.
De cele mai multe ori un pacient cu keratoconus este diagnosticat după ce a încercat multiple perechi de ochelari care nu l-au ajutat şi a ajuns la un oftalmolog suficient de isteţ ca să bănuiasca aceasta maladie şi să-i recomande o topografie corneeana; o alta modalitate este ca pacientul să fi încercat să facă chirurgie refractivă laser şi cum keratoconusul este o contraindicaţie majoră, medicii implicaţi în acest tip de chirurgie îl caută cu mare grijă.
Cu siguranţă, după diagnosticul de keratoconus, cea mai terorizantă expresie pe care pacientul o aude este ‘transplantul de cornee’.
Transplantul de cornee
Vom începe prin a aborda acest tratament extrem.
Mai întâi trebuie să ştiţi că din toate cazurile de keratoconus numai 10-15% vor avea cu adevarat indicaţie de transplant de cornee.
Vi s-a spus poate că există o subţiere a corneei şi există riscul de perforaţie; este adevarat, dar riscul de perforaţie este extrem de mic (Prof. Busin, care făcea 250-300 de transplante pe an, a întâlnit în toată cariera sa un singur caz de perforaţie corneeană la un pacient cu keratoconus – şi acesta era un pacient cu sd. Down care îşi freca în permanenţă ochiul).
Nu veţi fi practic niciodată o urgenţă pentru transplant.
Apoi, nu trebuie să priviţi transplantul ca pe o soluţie salvatoare; el reprezintă înlocuirea unei probleme cu alta mai simplă.
Transplantul de cornee nu este o operaţie de cataractă la care pacientul este nevăzător şi a doua zi postoperator vede foarte bine.
Dupa tranplant, atât timp cât firele sunt pe loc (deci cam 12 luni), corneea poate fi suficient de deformată încât ochiul să nu vadă foarte bine, poate chiar nici primul rand de la optotip.
Uneori, şi după scoaterea firelor ramâne o deformarea a corneei care nu poate fi corectată cu ochelari.
După transplant, cel puţin câteva luni, dacă nu ani, va trebui să folosiţi picături cu steroizi pentru a evita un eventual rejet; acesti steroizi pot produce cataractă sau glaucom.
După scoaterea firelor, cicatricea ramâne pe viaţă mult mai fragilă decât o cornee naturală şi practic traumatisme mici pot duce la deschiderea plăgii şi, în cel mai rău caz, la pierderea ochiului.
Grefa de cornee în cazurile de keratoconus are un prognostic mult mai bun comparativ cu alte maladii dar chiar şi aşa reacţiile de rejet apar la 10-15% din cazuri iar grefonul de cele mai multe ori nu rezistă mai mult de 10-20 de ani, fiind necesară înlocuirea sa.
În plus, România este într-o situaţie extrem de proastă, nu avem o banca de cornee iar pentru un transplant în străinătate trebuie să vă gandiţi la costuri variind intre 5.000 şi 12.000 Euro.

Tipuri de transplant de cornee
Keratoplastia perforantă
Keratoplastia perforantă
Este tehnica cea mai veche şi cea mai utilizată actualmente.
Practic, se decupează un disc din corneea pacientului care se înlocuieşte cu un disc similar din corneea donatorului iar acesta se fixează cu suturi.
Aceste suturi sunt menţinute în general 1 an la adult, până când se formează o cicatrice suficient de rezistentă.
Avantajele acestei tehnici sunt reprezentate de simplitatea relativă a intervenţiei, faptul că există o mare experienţă cu această tehnică şi rezultatele ei.
Ea reprezintă tehnica de bază faţă de care se evaluează toate celelalte tehnici de transplant de cornee.
Dezavantajele sunt date de fragilitatea cicatricei corneene la traume relativ mici, cantitatea mare de endoteliu înlocuit şi deci expus la riscul rejetului de cornee, astigmatismul postoperator care în 40% din cazuri depăşeşte 4 dioptrii chiar şi la cei mai buni chirurgi.
În general, aceasta este tehnica de transplant propusă de 90% din clinicile specializate in cornee.
Deep Anterior Lamellar Keratoplasty (DALK)
Deep Anterior Lamellar Keratoplasty
Este o tehnică prin care se încearcă păstrarea endoteliului corneean al pacientului.
Practic, la pacientul cu keratoconus endoteliul (cea mai profundă parte a corneei, care este şi extrem de subţire) este sănătoasă, maladia fiind localizată în stroma corneeană (stratul din mijoc al corneei).
Endoteliul are un rol extrem de important prin faptul că pompează apa din cornee, menţinând-o la un grad de deshidratare care asigură transparenţa acesteia.
Celulele endoteliale nu se mai multiplică după naştere şi practic există o pierdere naturală a acestora tot timpul vieţii.
La orice reacţie de rejet, o parte din endoteliul corneean transplantat de la donator este iremediabil pierdută. Dacă se ajunge sub un anumit nivel, corneea se va îmbiba cu apă şi işi va pierde transparenţa.
Dacă se pastrează endoteliul propriu al pacientului, acesta nu va fi afectat niciodată de rejet, fiind considerat propriu de sistemul imun al pacientului şi atunci grefa va rezista mult mai bine.
Principiul acestei tehnici constă în decolarea endoteliului de stroma pacientului şi înlocuirea doar a unui disc de stroma şi epiteliu cu un disc similar de la donator fixat cu suturi.
Endoteliul propriu se reataşează cu o bulă de aer.
Dezavantajul acestei tehnici este că introduce o interfaţă între endoteliul propriu şi stroma transplantată, iar dacă aici apar opacităţi, acestea pot afecta vederea finală.
În plus, este o tehnică mult mai dificilă şi expusă la complicaţii intraoperatorii.
Astigmatismul corneean postoperator este identic ca la keratoplastia perforantă.
Tehnica Mushroom (ciupercă)
Tehnica Mushroom
Busin a dezvoltat o tehnică numită mushoroom prin care discul înlocuit are cumva forma unei ciuperci în care zona endotelială este de aproximativ 6 mm diametru, iar discul stromal este de aproximativ 9 mm.
În felul acesta, suturile se aplică pe un disc de 9 mm diametru şi astigmatismul este imbunătăţit.
Endoteliul înlocuit pe discul de 6 mm diametru reprezintă mai puţin de 25% din endoteliul propriu, deci pacientul pastrează cea mai mare parte a endoteliului, iar acesta poate migra în zona de endoteliu transplantat, dacă cumva acesta este distrus de reacţiile imune.
Interfaţa dintre cele două discuri este creată cu un microkeratom similar celui folosit în chirurgia refractivă şi astfel este de foarte bună calitate optică.

Oftalmopediatrie

Introducere
Strabismul
Calendarul examinărilor oftalmologice de rutină la copil
Despre ambliopie
Oftalmologia, asemeni altor discipline, suferă un proces de ultraspecializare. Pentru că vederea copiilor dumneavoastră este extrem de importantă, noi am considerat ca e nevoie să apelăm la un specialist în oftalmologia pediatrică: Dr. Oana Andrei, al cărei CV îl puteţi consulta pe site.

Intervalul 0-7 ani reprezintă o perioadă unică în dezvoltarea relaţiei dintre ochi şi creierul copilului.
Dacă în această perioadă, din variate motive, există diferenţe între acuitatea vizuală a celor doi ochi sau o aliniere defectuoasă a axelor vizuale (strabism), este posibil ca sistemul nervos să folosească preponderent unul din ochi, iar celălalt să sufere un proces de ‘lenevire’ numit ambliopie şi, dacă nu se intervine eficient în acest interval, această deficienţă funcţională devine permanentă.

Strabismul
Ce înseamnă strabismul?

Strabismul este o afectiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele (ochii nu privesc în aceeaşi direcţie).

Strabismul poate fi :

Orizontal:
convergent, când ochii sunt deviaţi spre nas;
divergent, când ochii sunt deviaţi către ureche;
Vertical: când un ochi este mai sus şi celălalt mai jos;
Combinat: când o deviaţie orizontală se asociază cu o deviaţie verticală.
Strabismul poate fi manifest tot timpul sau intermitent.

Există şi alte forme mai rare de strabism, în care poziţia ochilor este nealiniată doar în anumite poziţii ale privirii.
Uneori, acest tip de strabism determină o poziţie vicioasă a capului: copilul/adultul stă fie cu capul intors într-o parte, fie cu el inclinat etc.

Cauzele strabismului

Cauzele strabismului sunt diverse:
Ereditatea, viciile de refracţie, vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataractă, tumori intraoculare), afecţiuni neurologice, afecţiuni ale orbitei, afecţiuni ale muşchilor oculari, cauză necunoscută etc.

Momentul examinării oftalmologice în strabism

Este foarte important ca examinarea oculară în strabism să fie facută cât mai aproape de momentul observării deviaţiei oculare.
Examinarea are ca scop decelarea cauzei care a produs strabismul şi decizia asupra tipului de tratament necesar.

Tratamentul oftalmologic in strabism

Optic: uneori simpla corecţie a vicului de refracţie şi purtarea corecţiei optice au ca rezultat realinierea ochilor
Ortoptic
Ocluzia unui ochi. De foarte multe ori, strabismul se insoţeşte de ambliopie, adică de vederea scazută a unuia dintre ochi, de obicei cel care deviaza mai mult.
Ocluzia ochiului cu vedere mai buna un anumit timp duce la recâştigarea acuităţii vizuale a ochiului neacoperit, dacă acest tip de tratament se face la vârstă mică (până la 6-7 ani).
Chirurgia: În anumite tipuri de strabism, chirurgia are pe lângă scopul estetic – de realiniere a ochilor – şi un scop funcţional de înlăturare a vederii duble, când acesta există, sau de recuperare a vederii binoculare – cum este cazul în esotropia infantilă/congenitală (un tip de strabism în care ochii sunt deviaţi spre nas, care apare în primele luni de viaţă).
Dacă operaţia pentru realinierea ochilor se face devreme (până la maximum 2 ani), există şanse de recuperare a vederii binoculare.
Despre operaţia de strabism

Este important să menţionăm că nicăieri în lume nu se utilizează LASERUL pentru efectuarea acestei operaţii.
Operaţia de strabism se face pe muşchii oculari, care sunt fie întăriţi prin scurtarea lor, fie slăbiţi prin repoziţionarea lor uşor posterior pe ochi.
Există şi alte tipuri speciale de operaţii pentru forme aparte de strabism. Detaliile suplimentare vor fi explicate în momentul consultului.

Operaţia poate fi facută atât la un ochi, cât şi la ambii ochi, decizia asupra felului intervenţiei se ia în funcţie de tipul de strabism.
Intervenţiile de strabism se fac în anestezie generală (foarte rar, dacă există anumite contraindicaţii sau dacă pacientul nu doreşte acest lucru operaţia se va face în anestezie locoregională).
Intervenţia nu necesită spitalizare, practic pacientul se operează şi pleacă acasă în aceeaşi zi. Operaţia poate fi facută la orice vârstă.

Calendarul examinarilor oftalmologice de rutină la copil
Neonatologul, respectiv pediatrul, este primul care în funcţie de istoria sarcinii şi a naşterii, precum şi a evaluării grosiere a aspectului globilor oculari, decide dacă nou-născutul are nevoie de un consult oftalmologic.

În cazul în care copilul nu pare sa aibă nicio problemă oftalmologică, este bine să fie evaluat prima oară în primul an de viaţă, în general între 6 şi 12 luni.
Al doilea consult ar trebui efectuat în jurul vârstei de 3 ani. La această vârstă în general copilul colaborează foarte bine şi poate fi evaluată şi acuitatea vizuala.
Următorul consult de rutina ar trebui efectuat între 5 şi 6 ani, urmând ca apoi evaluarea oftalmologică să fie efectuată măcar o data la 2 ani.
Respectarea acestor date face ca ambliopia (ochiul leneş), cataracta congenitală, defectele refractive mari şi multe alte probleme oftalmologice să fie descoperite şi tratate la timp.

Despre ambliopie
Ambliopia, ‘ochiul leneş’, reprezintă vederea slabă, de obicei a unui ochi (există şi cazuri bilaterale), care nu se îmbunătăţeşte în ciuda corecţiei corecte a defectului refractiv.
Ambliopia este o problemă relativ frecventă, de exemplu, se apreciază ca în SUA 3 din 100 de copii sunt diagnosticaţi cu ambliopie.

Ochiul leneş nu provoacă de cele mai multe ori niciun simptom. Parinţii pot observa uneori devierea ochiului ambliop (atunci când se asociază cu strabismul), alteori pot observa ca cei mici se lovesc adesea de obiectele situate de partea ochiului ambliop, sau că nu apreciază corect distanţele sau adâncimea. Uneori, copiii adoptă o poziţie anormală a capului când trebuie să privească atent un obiect.

Ambliopia este cauzată cel mai frecvent de defecte de refracţie, sau de prezenţa strabismului. Uneori este cauzată de diferite boli ale ochiului, precum cataracta congenitală etc.
În general, dacă este descoperită până la vârsta de 6 ani, ambliopia are şanse de recuperare totală (rezultatul fiind în funcţie de etiologia ambliopiei şi de complianta la tratament).
Tratamentul are în vedere corecţia defectului refractiv şi ocluzia ochiului neafectat.

Chirurgia Cataractei
Cataracta
Reprezintă o opacifiere a cristalinului, o lentilă situată în interiorul ochiului, în spatele irisului. Opacifierea impiedică vederea clară.
Tratamentul medical, cu picături este ineficient. Pentru o perioadă de timp, pacientul cu cataractă poate beneficia de o îmbunătăţire partială a vederii prin schimbarea ochelarilor sau portul unor lentile de contact, dar tratamentul eficace este operaţia de cataractă ce constă în înlocuirea cristalinului natural cu unul artificial.
În plus, opacităţile din cristalin pot face dificilă monitorizarea şi tratarea unor afecţiuni retiniene sau ale nervului optic. O cataractă foarte avansată este mult mai dificil de tratat, riscurile operatorii cresc.
În ziua operaţiei
Puteţi mânca o masă uşoară, dar cu cel puţin 4 ore înaintea intervenţiei vă rugăm să nu mai mancaţi nimic (nu are rost să vă înfometaţi mai mult). Dacă vă e sete, puteţi bea apă.
Dacă aveţi tratamente cronice, vă rugăm să le semnalaţi medicului şi împreună se va decide dacă acestea trebuie suspendate sau nu.
Vă rugăm să vă aduceţi o pijama curată şi să faceţi un duş în dimineaţa intervenţiei.
Intervenţia chirurgicală
Se desfăşoară într-o sală de operaţii şi are o durată de 15-45 minute, cu excepţia cazurilor mai complicate. Nu există nicio legatură între durata intervenţiei şi rezultatele finale ale operaţiei de cataractă.
Anestezia
Poate fi topică (adică numai cu picături) sau locală (injecţie de anestezic îin vecinatatea ochiului).
Numai în cazuri extreme se poate propune intervenţia in anestezie generală.
Tehnica operatorie
Cataracta este eliminată prin facoemulsificare – adica emulsificarea şi eliminarea cristalinului opacifiat cu ajutorul unei sonde cu ultrasunete, introdusă printr-o incizie foarte mică, lăsându-se pe loc capsula cristalinului natural şi care va fi folosită ca suport pentru fixarea cristalinului artificial. Numai în cazuri extreme se poate decide extragerea manuală a cristalinului opacifiat.

Urmează apoi introducerea şi fixarea cristalinului artificial. Incizia se poate închide spontan sau poate necesita fire de sutura care pot fi extrase după câteva saptamani. În general, ochiul este bandajat până la controlul de a doua zi.
Folosind un cristalin artficial monofocal, se urmăreşte obţinerea unei refracţii postoperatorii astfel încât ochiul să vadă bine la distanţă (fără ochelari sau cu o lentila de ochelari mică) şi o pereche de ochelari pentru citit. Numai prin implantarea unui cristalin artificial multifocal este posibil ca ochiul să vadă bine atât la distanţă cât şi la citit, fără ochelari.
Postoperator
Imediat după operaţie trebuie să urmaţi instrucţiunile doctorului în ceea ce priveşte eventuale tratamente oculare.
Dacă apare durere, de obicei este moderată şi se poate apela la antialgice orale obişnuite. O durere discretă, o sensibilitate oculară, senzaţie de corp străin sunt normale după intervenţie.
Vederea postoperatorie poate fi foarte bună imediat postoperator sau, uneori, sunt necesare câteva zile/săptămâni pentru ca acuitatea vizuală maximă să poată fi atinsă. Nu există nicio legatură între rapiditatea cu care se obţine acuitatea vizuală maximă şi nivelul acesteia.

De obicei pacientul este revăzut a doua zi, în cursul săptămânii următoare şi la o lună de la operaţie, când se poate prescrie o eventuală corecţie cu ochelari.
Dacă medicul consideră necesar, se pot efectua mai multe controale.
Daca pacientul sesizează postoperator o înrăutăţire a acuităţii vizuale, durere importantă, secreţie purulentă trebuie să ia legatura cu medicul pentru un control fără a mai aştepta controlul prevăzut iniţial.
Tratamentul postoperator constă în general în coliruri şi durează de obicei 4 săptămâni.
Pentru a instila colirurile, pacientul se spală pe mâini, trage uşor de pleoapa inferioară în jos şi picură 1-2 picături în sacul conjunctival. Lăsaţi câteva minute până la aplicarea unui alt colir astfel ca acestea să nu se elimine unul pe altul. Neadministrarea tratamentelor postoperatorii corect sau suficient poate duce la afectarea permanentă a acuităţii vizuale.
Ce se poate face şi ce nu postoperator
Se poate citi, scrie, privi la televizor, găti, în general activităţile uzuale nu sunt afectate. Dacă acuitatea vizuală e bună se poate conduce maşina. Evitaţi în primele săptămâni eforturi fizice importante. Faţa se poate spăla şi se poate face duş încă din prima zi postoperator, închizând ochiul operat. Se poate dormi în orice poziţie doreşte pacientul.

Condiţii care fac o operaţie de cataractă mai dificilă
• cataracta avansată sau dură
• pupilă care se dilată puţin
• fragilitate a zonulei cristaliniene (structura ce fixează cristalinul intraocular)
• scădere a numarului celulelor endoteliale corneene
• miopia sau hipermetropia avansate
• traumatisme oculare precedente
• alte operaţii oculare (glaucom, retina etc)
• opacităţi corneene
• tipuri particulare de cataractă
• colaborare scăzuta din partea pacientului intraoperator
• anumite medicamente (de exemplu tratamente pentru prostată)